Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Istoric

‘Sinaia Dobrogei’, așa cum a fost numit orașul Babadag datorită așezării sale la poalele dealurilor împădurite Coiun Baba (tradus din limba turcă: tatăl oilor), Sultan Tepe (dealul Sultan) și Ianik Bair (dealul aer), face parte din istoria milenară și zbuciumată a Dobrogei, așezată la răscrucea a două drumuri importante din punct de vedere geografic strategic: drumul care unea Marea Nordului cu Marea Neagră și care străbătea Europa Centrală și drumul care unea porturile Meditarenei orientale cu porturile pontice.

Atunci când vorbim de istoria Babadagului, vorbim în primul rând de istoria de trei milenii a regiunii Dobrogea, istorie atestată de bogatele descoperiri arheologice de pe tot cuprinsul regiunii și de scrierile unor mari istorici greci precum Strabon despre Pontul Euxin la Marea Neagră, un teritoriu misterios cu credințe barbare, despre care se spunea că ascunde bogății fabuloase.

Săpăturile arheologice efectuate în zona Babadagului au scos la lumină rămășițe ale celei mai vechi așezări întărite de pe teritoriul orașului, urme ale culturii Hallstatt din perioada 1100-700 î.Hr.

Între sec. I-VII d.Hr., Dobrogea a fost sub ocupație romană, o dovadă în acest sens fiind o inscripție din vremea Imperiului Roman, care menționa existența în anul 178 a unei așezări cu statul pre-urban, numită Vicus Novus. Presupusele ruine ale acestei așezări cu dezvoltare aproape urbană (s-au descoperit conducte pentru apă încastrate în zidăria construcțiilor) se găsesc astăzi în sudul localității Babadag, la ieșirea înspre Constanța. Conform unilor istorici, aceasta este prima atestare a orașului Babadag, care a fost identificat cu această așezare romană antică, Vicus Novus.

1263 este anul din care datează prima atestare documentară a orașului Babadag și de asemenea anul din care este cunoscută prezența turcilor la Babadag. Potrivit unei legende, întemeietorul orașului medieval Babadag ar fi căpetenia unui grup de turci seldgiucizi, pe numele său Baba-Saltuk-Dede, care în anul 1280 și-a adus turmele de caprei și oi și s-a stabilit pe teritoriul Dobrogei cu acordul împăratului bizantin de la acea vreme. Se spune că în perioada ocupației otomane, orașul Babadag a purtat denumirea de Baba Saltuk, care în limba turcă înseamnă ‘Muntele Tatălui’. Orașul este numit Babadag deoarece aici este înmormântat sfântul Saltuk Bei.

Perioada de stăpânire otomană, sec. XV-XIX, a însemnat și perioada cea mai înfloritoare cunoscută vreodată de orașul Babadag, din punct de vedere politic și economic. În această perioadă, odată cu mutarea reședinței Pașei de la Silistra la Babadag între 1677 și 1678, așezarea capătă statut urban și devine centrul administrativ și politic al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraș dobrogean.

În sec. XIV, Babadag este atestat ca un centru important pentru depozitarea sării marine colectată din apele lacului Babadag. Din această perioadă datează cele mai importante construcții care pot fi vizitate și astăzi în oraș: geamia turcească ridicată în sec. XVI împreună cu mormântul lui Gazi-Ali-Pașa, mausoleul lui Sari Saltuk Dede construit din porunca sultanului Baiazid în anul 1484 sau Cismeaua Kalaigi.

Declinul centrul urban Babadag s-a produs odată cu declinul Imperiul Otoman care a început cu distrugerile masive suferite în timpul războiului ruso-turc din anul 1771.

De asemenea, orașul Babadag, la fel ca majoritatea celorlalte localități din România, a suferit însemnate pierderi umane și materiale în timpul celor două războaie mondiale. Structura urbanistică a orașului a fost extrem de afectată de politica de industrializare condusă de statul român în perioada postbelică, mărturie stând ruinele fostei fabrici de zahăr care pot fi observate și astăzi în oraș.

 

– sec. XI I.Hr. până în sec. VII I.Hr. – cea mai veche descoperire arheologică de pe teritoriul orașului este o așezare întărită care atestă faptul că zona a fost locuită continuu, obiectele descoperite aici datând din perioada timpurie a epocii Hallstatt.
– 178 – prima atestare a Babadagului care a fost identificat cu anticul Vicus Novus;
– sec. I-IV d.Hr. – Babadagul de astăzi devenise un vicus(sat);
– 587 – Vicus Novus dispare din istoria scrisă pentru mai bine de șase secole urmare a devastării zonei de către avari;
– 1262- o colonie de circa 10.000 – 12.000 de turci sub conducerea dervișului Baba Sari Saltuk s-a stabilit în nordul Dobrogei;
– 1280 – Baba Sari Saltuk împreună cu turcii selgiuzi și-au adus turmele de oi și capre pe teritoriul Dobrogei;
– sec. al XV-lea – orașul Babadag este un important centru de depozitare a sării marine din apa lacurilor Babadag;
– 1417 – în urma luptelor grele dintre Mircea cel Bătrân și turcii, aceștia din urmă își întind stăpânirea până la gurile Dunării, orașul devenind locul de adunare al oștirilor de invazie;
– 1484 – Sultanul Baiazid al ÎI lea a poruncit să se construiască un frumos mausoleu pentru Baba Sari Saltuk;
– 1557 – solul polon Erasm Otwinowski semnala la Babadag \”un loc de închinăciune idolatră la mormântul unui derviș sau călugăr turc\”;
– 1587 – cetele căzăcești au ars și distrus un însemnat castel turcesc din Babadag;
– 1594 – Cronica lui Baltazar menționează un atac al detașamentului transilvănean comandat de generalul Kirali Albert asupra orașului;
– 1596 – Letopisețul Cantacuzinesc menționează atacarea Babadagului și de \”haiducii\” lui Mihai Viteazu;
– 1598 – același Letopiseț Cantacuzinesc menționează ajutorul dat de beiul din Babadag împotrivă lui Mihai Viteazu;
– sec. al XVII- lea – potrivit călătorului turc Evila Celebi, prima așezare a coloniei turcești a purtat numele conducătorului lor Baba – Saltuk, schimbat apoi, după distrugerea mormântului acestuia de către creștini în Babadag, adică \”Muntele tatălui\” sau \”Muntele strămoșului\”;
– jumătatea sec. al XVII-lea – din informațiile obținute de la Evila Celebi reiese faptul că pasa din Silistra poseda feude întinse în părțile Babadagului;
– 1625 – Radu Popescu Vornicul în \”Istoriile domnilor Țării Românești\” arată cum schimbarea domnilor era la bunul plac al pasei din Babadag;
– 1641 – misionarul catolic Pietro Diodato Baksic nota cu \”dervișii din Babadag venerează un mormand sacru … al lui Sara – Saltuk Baba\”;
– 1673 – Letopisețul Cantacuzinesc relatează aranjarea la Babadag, că domn în Țara Românească a lui Gheorghe Duca;
– 1677 – Palatinul de Kulmie, ambasadorul Poloniei menționează orașul ca fiind \”destul de mare, așezat între munți, dar fără ziduri și nici întăriri împrejur\”;
– 1678 – reședința pașei s-a mutat de la Silistra la Babadag;
– 1688 – are loc intervenția saraschierului (generalisim) din Babadag, pentru recunoașterea ca domn în Muntenia a lui Constantin Brâncoveanu;
– sec. al XVIII – lea – orașul Babadag este menționat ca centru important al reședinței saraschierului unde se duc tratative diplomatice;
– 1705 – solia principelui Transilvaniei Francisc Rakoczi al II – lea vizita orașul dobrogean unde era reședință serdarului (comandantul) de Babadag, Iusup – Pașa;
– 1739 – cartierul general al armatei turcești se afla la Babadag, unde se poartă tratative între ambasadorii puterilor în privința Mării Negre;
– 1768 – 1774 – războiul ruso – turc;
– 1771 – trupele turcești au iernat în tabăra de la Babadag;
– 1774 – prin pacea de la Cuciuc – Cainargi din Dobrogea de sud, Moldova și Țara Românească rămâneau sub suzeranitatea turcească recunoscându-li-se rușilor dreptul de control și apărare a românilor contra abuzurilor turcești;
– 1777 – prin hrisov domnesc, Alexandru Vodă Ipsilante dărui bisericilor din Babadag și Bogazchioi (Cernavodă) câte 25 de taleri pe an din venitul vămilor;
– 1872 – un act al Tribunalului din Babadag menționează ultimul pașă: Hasan Pașa;
– 1877 – 1878 – războiul dintre Rusia și Imperiul Otoman;
– 1878 – prin pacea de la San Stefano Dobrogea este anexată Rusiei în vederea efectuării schimbului cu România pentru Basarabia sudică;
– 1878 – prin pacea de la Berlin Dobrogea revenea României;
– 1916 – are loc ocuparea Dobrogei de către bulgari;
– 1918 – Dobrogea era eliberată;
– 1939 – a început al II – lea Război mondial;
– 1940 – trupele germane au intrat în România ocupând – datorită poziției sale geografice – nordul Dobrogei;
– 1945 – prin înțelegerea de la Yalta România a fost lăsată la discreția Uniunii Sovietice;
– 1946 – instaurarea regimului comunist;
– 1947 – 1953 – în oraș a funcționat o organizație subversivă, compusă din 33 de partizani;
– 1951 – a început colectivizarea și în Babadag;
– 1957 – a avut loc arestarea organizației;
– 1989 – răsturnarea dictaturii personale a lui Nicolae Ceaușescu.

Ultima actualizare: 19:13 | 2.02.2023

Sari la conținut